carotière 
ca|ro|tiè|re
pronuncia: /karoˈtjɛre/
sostantivo maschile

attrezzo per estrarre dal sottosuolo campioni di roccia o minerale

  SINGOLARE PLURALE
MASCHILE carotiere carotieri
FEMMINILE
SINGOLARE
MASCHILE carotiere
FEMMINILE

PLURALE
MASCHILE carotieri
FEMMINILE

permalink


Sfoglia il dizionario

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

carotido– (pref. e suff.)
carotidodinia (s. femm.)
carotidografia (s. femm.)
carotidogramma (s. masch.)
carotiera (s. femm.)
carotiere (s. masch.)
carotina (s. femm.)
carotinemia (s. femm.)
carotinoide (s. masch.)
carotodinia (s. femm.)
carottese (agg.)
carottese (s. masch.)
carovana (s. femm.)
carovanare (v. intr.)
carovanato (part. pass.)
carovaniera (s. femm.)
carovaniere (s. masch.)
carovella (s. femm.)


3