disruptìvo

 
di|srup|tì|vo
pronuncia: /dizrupˈtivo/
aggettivo

che tende a rompere, a interrompere o a scindere

  SINGOLARE PLURALE
MASCHILE disruptivo disruptivi
FEMMINILE disruptiva disruptive
SINGOLARE
MASCHILE disruptivo
FEMMINILE disruptiva

PLURALE
MASCHILE disruptivi
FEMMINILE disruptive

permalink


Sfoglia il dizionario

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

disrompersi (v. pron. intr.)
disrotto (part. pass.)
disrottura (s. femm.)
disrugginare (v. trans.)
disrugginire (v. trans.)
disruptivo (agg.)
disrupzione (s. femm.)
disruttivo (agg.)
disruttore (s. masch.)
dissabbiamento (s. masch.)
dissabbiare (v. trans.)
dissabbiato (part. pass.)
dissabbiatore (s. masch.)
dissabbiatura (s. femm.)
dissabbiazione (s. femm.)
dissacrante (part. pres.)
dissacrare (v. trans.)
dissacrato (part. pass.)
dissacratore (agg. e s. masc.)


2

I nostri siti
En français
In english
In Deutsch
En español
Em portugues
По русски
Στα ελληνικά
Ën piemontèis