improntitùdine 
im|pron|ti|tù|di|ne
pronuncia: /improntiˈtudine/
sostantivo femminile

insistenza sfacciata e importuna; impertinenza

  SINGOLARE PLURALE
MASCHILE
FEMMINILE improntitudine improntitudini
SINGOLARE
MASCHILE
FEMMINILE improntitudine

PLURALE
MASCHILE
FEMMINILE improntitudini

permalink


Sfoglia il dizionario

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

improntarsi 1 (v. pron. intr.)
improntato 1 (part. pass.)
improntato 2 (part. pass.)
improntatore 1 (s. masch.)
improntatore 2 (s. masch.)
improntitudine (s. femm.)
impronto (agg. e s. masc.)
improperare (v. trans.)
improperato (part. pass.)
improperiare (v. trans.)
improperiato (part. pass.)
improperio (s. masch.)
impropiare (v. trans.)
impropio (agg. e avv.)
impropizio (agg.)


3