ricusatóre
ri|cu|sa|tó|re
pronuncia: /rikuzaˈtore/
aggettivo e sostantivo maschile

1 che, chi ricusa

2 arcaico che, chi rifiuta

  SINGOLARE PLURALE
MASCHILE ricusatore ricusatori
FEMMINILE ricusatrice ricusatrici
SINGOLARE
MASCHILE ricusatore
FEMMINILE ricusatrice

PLURALE
MASCHILE ricusatori
FEMMINILE ricusatrici

permalink



Sfoglia il dizionario

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

ricusante (s. masch. e femm.)
ricusare (v. trans e intr.)
ricusarsi (v. pron. intr.)
ricusativo (agg.)
ricusato (part. pass.)
ricusatore (agg. e s. masc.)
ricusazione (s. femm.)
ricuso (s. masch.)
rida (s. femm.)
ridacchiare (v. intr.)
ridacchiata (s. femm.)
ridacchiato (part. pass.)
ridacchione (agg. e s. masc.)
ridaggio (s. masch.)
ridancia (s. femm.)
ridanciano (agg.)
ridanneggiare (v. trans.)
ridanneggiato (part. pass.)
ridanzare (v. intr.)


4