rincàrto

 
rin|càr|to
pronuncia: /rinˈkarto/
sostantivo maschile

tipografia lo stesso, ma meno comune, che incarto

  SINGOLARE PLURALE
MASCHILE rincarto rincarti
FEMMINILE — —
SINGOLARE
MASCHILE rincarto
FEMMINILE —

PLURALE
MASCHILE rincarti
FEMMINILE —

permalink


Sfoglia il dizionario

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

rincarognirsi (v. pron. intr.)
rincarognito (part. pass.)
rincartare (v. intr.)
rincartare (v. trans.)
rincartato (part. pass.)
rincarto (s. masch.)
rincartocciare (v. trans.)
rincartocciarsi (v. pron. intr.)
rincartocciato (part. pass.)
rincasare (v. intr.)
rincasarsi (v. pron. intr.)
rincasato (part. pass.)
rincasermare (v. trans.)
rincasermato (part. pass.)
rincassare (v. trans.)
rincassato (part. pass.)
rincastrare (v. trans.)
rincastrato (part. pass.)
rincatenare (v. trans.)
rincatenato (part. pass.)


---CACHE--- 4

I nostri siti
En français
In english
In Deutsch
En español
Em portugues
По русски
Στα ελληνικά
Ën piemontèis