rincàrto

 
rin|càr|to
pronuncia: /rinˈkarto/
sostantivo maschile

tipografia lo stesso, ma meno comune, che incarto

  SINGOLARE PLURALE
MASCHILE rincarto rincarti
FEMMINILE
SINGOLARE
MASCHILE rincarto
FEMMINILE

PLURALE
MASCHILE rincarti
FEMMINILE

permalink


Sfoglia il dizionario

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

rincarognirsi (v. pron. intr.)
rincarognito (part. pass.)
rincartare (v. intr.)
rincartare (v. trans.)
rincartato (part. pass.)
rincarto (s. masch.)
rincartocciare (v. trans.)
rincartocciarsi (v. pron. intr.)
rincartocciato (part. pass.)
rincasare (v. intr.)
rincasarsi (v. pron. intr.)
rincasato (part. pass.)
rincasermare (v. trans.)
rincasermato (part. pass.)
rincassare (v. trans.)
rincassato (part. pass.)
rincastrare (v. trans.)
rincastrato (part. pass.)
rincatenare (v. trans.)
rincatenato (part. pass.)


4

I nostri siti
En français
In english
In Deutsch
En español
Em portugues
По русски
Στα ελληνικά
Ën piemontèis