rinculóni 
rin|cu|ló|ni
pronuncia: /rinkuˈloni/
avverbio

arretrando senza volgere le spalle, rinculando


permalink


Sfoglia il dizionario

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

rinculata (s. femm.)
rinculato (part. pass.)
rinculcare (v. trans.)
rinculcato (part. pass.)
rinculo (s. masch.)
rinculoni (avv.)
rincuocere (v. trans e intr.)
rincuoramento (s. masch.)
rincuorare (v. trans.)
rincuorarsi (v. pron. intr.)
rincuorato (part. pass.)
rincupire (v. intr.)
rincupire (v. trans.)
rincupirsi (v. pron. intr.)
rincupito (part. pass.)
rincurvare (v. trans.)
rincurvarsi (v. pron. intr.)
rincurvato (part. pass.)
rincurvire (v. intr.)
rincurvire (v. trans.)


4