rintócco 
rin|tóc|co
pronuncia: /rinˈtokko/
sostantivo maschile

ciascuno dei tocchi staccati e ripetuti di una campana, orologio e simili

  SINGOLARE PLURALE
MASCHILE rintocco rintocchi
FEMMINILE
SINGOLARE
MASCHILE rintocco
FEMMINILE

PLURALE
MASCHILE rintocchi
FEMMINILE

permalink


Sfoglia il dizionario

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

rintimidito (part. pass.)
rintingere (v. trans.)
rintinto (part. pass.)
rintoccare (v. trans e intr.)
rintoccato (part. pass.)
rintocco (s. masch.)
rintombare (v. imp.)
rintombato (part. pass.)
rintonacare (v. trans.)
rintonacarsi (v. pron. intr.)
rintonacato (part. pass.)
rintonacatura (s. femm.)
rintonaco (s. masch.)
rintonare 1 (v. trans.)
rintonare 2 (v. intr.)
rintonare 3 (v. trans.)
rintonato (part. pass.)
rintonico (agg.)
rintontimento (s. masch.)
rintontire (v. intr.)


3