tubicìne

 
tu|bi|cì|ne
pronuncia: /tubiˈʧine/
sostantivo maschile

storia nell'antica Roma: suonatore di tuba

  SINGOLARE PLURALE
MASCHILE tubicine tubicini
FEMMINILE
SINGOLARE
MASCHILE tubicine
FEMMINILE

PLURALE
MASCHILE tubicini
FEMMINILE

permalink


Sfoglia il dizionario

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

tuberoso (agg.)
tubettificio (s. masch.)
tubetto (s. masch.)
tubi 1 (onom.)
tubi– 2 (pref.)
tubicine (s. masch.)
tubicino (s. masch.)
tubicolo (agg. e s. masc.)
tubiera (s. femm.)
tubiero (agg.)
tubifera (s. femm.)
Tubifera (s. femm.)
tubificide (s. masch.)
Tubificidi (s. masch. pl.)
tubificideo (s. masch.)
Tubificidei (s. masch. pl.)
tubificio (s. masch.)
tubiflora (s. femm.)
Tubiflore (sost femm. pl.)
tubiflorale (s. femm.)


4

I nostri siti
En français
In english
In Deutsch
En español
Em portugues
По русски
Στα ελληνικά
Ën piemontèis