brilòcche

 
bri|lòc|che
pronuncia: /briˈlɔkke/
sostantivo maschile

regionale nell'uso romanesco: lo stesso che brelocco

  SINGOLARE PLURALE
MASCHILE brilocche brilocchi
FEMMINILE — —
SINGOLARE
MASCHILE brilocche
FEMMINILE —

PLURALE
MASCHILE brilocchi
FEMMINILE —

permalink


Sfoglia il dizionario

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

brillo 2 (s. masch.)
brillo 3 (s. masch.)
brillo 4 (agg.)
brilluccicare (v. intr.)
brilluccicato (part. pass.)
brilocche (s. masch.)
briluccichio (s. masch.)
brimeura (s. femm.)
Brimeura (s. femm.)
brina (s. femm.)
brinaiola (s. femm.)
brinamento (s. masch.)
brinare (v. imp.)
brinare (v. trans.)
brinata (s. femm.)
brinato (part. pass.)
brinatura (s. femm.)
brincello (s. masch.)
brincio (agg.)
brindare (v. intr.)


---CACHE--- 4

I nostri siti
En français
In english
In Deutsch
En español
Em portugues
По русски
Στα ελληνικά
Ën piemontèis