raccapriccióre 
rac|ca|pric|ció|re
pronuncia: /rakkapritˈʧore/
sostantivo maschile

arcaico brivido

  SINGOLARE PLURALE
MASCHILE raccapricciore raccapricciori
FEMMINILE
SINGOLARE
MASCHILE raccapricciore
FEMMINILE

PLURALE
MASCHILE raccapricciori
FEMMINILE

permalink


Sfoglia il dizionario

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

raccapricciare (v. trans e intr.)
raccapricciarsi (v. pron. intr.)
raccapricciato (part. pass.)
raccapriccio (s. masch.)
raccapricciore (s. masch.)
raccapriccire (v. intr.)
raccare (v. intr.)
raccartocciare (v. trans.)
raccartocciarsi (v. pron. intr.)
raccartocciato (part. pass.)
raccato (part. pass.)
raccatta– (pref.)
raccattabroccoli (s. masch. e femm.)
raccattacenere (s. masch.)
raccattacicche (s. masch. e femm.)
raccattaconcio (s. masch.)
raccattafieno (s. masch.)
raccattamento (s. masch.)
raccattapalle (s. masch. e femm.)


4