ringuattìno 
rin|guat|tì|no
pronuncia: /ringwatˈtino/
sostantivo maschile

regionale nell'uso toscano: nascondino

  SINGOLARE PLURALE
MASCHILE ringuattino ringuattini
FEMMINILE
SINGOLARE
MASCHILE ringuattino
FEMMINILE

PLURALE
MASCHILE ringuattini
FEMMINILE

permalink


Sfoglia il dizionario

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

ringuainare (v. trans.)
ringuainato (part. pass.)
ringuattare (v. intr.)
ringuattarsi (v. pron. intr.)
ringuattato (part. pass.)
ringuattino (s. masch.)
ringuiggiare (v. trans.)
ringurgitare (v. intr.)
ringurgitare (v. trans.)
ringurgitato (part. pass.)
–rinia (suff.)
riniacea (s. femm.)
Riniacee (sost femm. pl.)
rinico (agg.)
rinide (s. masch.)
Rinidi (s. masch. pl.)
rinite (s. femm.)
riniziare (v. trans e intr.)
rinkite (s. femm.)
rinkolite (s. femm.)


4