rintelatùra

 
rin|te|la|tù|ra
pronuncia: /rintelaˈtura/
sostantivo femminile

operazione che consiste nel rinforzare la tela di un dipinto

  SINGOLARE PLURALE
MASCHILE — —
FEMMINILE rintelatura rintelature
SINGOLARE
MASCHILE —
FEMMINILE rintelatura

PLURALE
MASCHILE —
FEMMINILE rintelature

permalink


Sfoglia il dizionario

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

rintelaiare (v. trans.)
rintelaiato (part. pass.)
rintelaiatura (s. femm.)
rintelare (v. trans.)
rintelato (part. pass.)
rintelatura (s. femm.)
rintelo (s. masch.)
rintempire (v. intr.)
rintempito (part. pass.)
rintendarsi (v. pron. intr.)
rintendato (part. pass.)
rintendere (v. trans.)
rintenebrare (v. trans.)
rintenebrarsi (v. pron. intr.)
rintenebrato (part. pass.)
rintenerimento (s. masch.)
rintenerire (v. intr.)
rintenerire (v. trans.)
rintenerirsi (v. pron. intr.)
rintenerito (part. pass.)


---CACHE--- 3

I nostri siti
En français
In english
In Deutsch
En español
Em portugues
По русски
Στα ελληνικά
Ën piemontèis