rintélo 
rin|té|lo
pronuncia: /rinˈtelo/
sostantivo maschile

la tela o la carta utilizzata per una foderatura

  SINGOLARE PLURALE
MASCHILE rintelo rinteli
FEMMINILE
SINGOLARE
MASCHILE rintelo
FEMMINILE

PLURALE
MASCHILE rinteli
FEMMINILE

permalink


Sfoglia il dizionario

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

rintelaiato (part. pass.)
rintelaiatura (s. femm.)
rintelare (v. trans.)
rintelato (part. pass.)
rintelatura (s. femm.)
rintelo (s. masch.)
rintempire (v. intr.)
rintempito (part. pass.)
rintendarsi (v. pron. intr.)
rintendato (part. pass.)
rintendere (v. trans.)
rintenebrare (v. trans.)
rintenebrarsi (v. pron. intr.)
rintenebrato (part. pass.)
rintenerimento (s. masch.)
rintenerire (v. intr.)
rintenerire (v. trans.)
rintenerirsi (v. pron. intr.)
rintenerito (part. pass.)
rintepidire (v. intr.)


4