rubadenàri 
ru|ba|de|nà|ri
pronuncia: /,rubadeˈnari/
sostantivo maschile e femminile

ladro

  SINGOLARE PLURALE
MASCHILE rubadenari rubadenari
FEMMINILE rubadenari rubadenari
SINGOLARE
MASCHILE rubadenari
FEMMINILE rubadenari

PLURALE
MASCHILE rubadenari
FEMMINILE rubadenari

permalink


Sfoglia il dizionario

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

rubacchiare (v. trans.)
rubacchiato (part. pass.)
rubacchiatore (agg. e s. masc.)
rubacori (agg. e s. masch. e femm.)
rubacuori (agg. e s. masch. e femm.)
rubadenari (s. masch. e femm.)
rubadonne (agg. e s. masch. e femm.)
rubadore (s. masch.)
rubagalline (s. masch. e femm.)
rubagione (s. femm.)
rubai (s. masch.)
rubaiuolo (agg.)
rubaiuolo (s. masch.)
rubalda (s. femm.)
rubalderia (s. femm.)
rubaldo (s. masch.)
rubalizio (s. masch.)
rubamazzetto (s. masch.)
rubamazzo (s. masch.)
rubamento (s. masch.)


4