bric 1 
pronuncia: /ˈbrik/
sostantivo maschile

regionale nell'uso settentrionale: bricco

  SINGOLARE PLURALE
MASCHILE bric bric
FEMMINILE
SINGOLARE
MASCHILE bric
FEMMINILE

PLURALE
MASCHILE bric
FEMMINILE

permalink


Sfoglia il dizionario

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

brianzolo (s. masch.)
brianzuolo (agg. e s. masc.)
Briareo (nome pr. masch.)
briaticese (agg.)
briaticese (s. masch. e femm.)
bric 1 (s. masch.)
bric 2 (s. masch.)
bric 3 (s. masch.)
brica (s. femm.)
bric–à–brac (s. masch.)
bricca (s. femm.)
bricchetta (s. femm.)
bricchettatura (s. femm.)
bricchettazione (s. femm.)
bricchetto (s. masch.)
briccica (s. femm.)
briccicare (v. intr.)
briccicato (part. pass.)
briccico (s. masch.)
bricciola (s. femm.)


4