sparlacchiatóre

 
spar|lac|chia|tó|re
pronuncia: /sparlakkjaˈtore/
sostantivo maschile

chi parla con maldicenza

  SINGOLARE PLURALE
MASCHILE sparlacchiatore sparlacchiatori
FEMMINILE sparlacchiatrice sparlacchiatrici
SINGOLARE
MASCHILE sparlacchiatore
FEMMINILE sparlacchiatrice

PLURALE
MASCHILE sparlacchiatori
FEMMINILE sparlacchiatrici

permalink


Sfoglia il dizionario

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

sparite (s. femm.)
sparitico (agg.)
sparito (part. pass.)
sparizione (s. femm.)
spark–gap (s. masch.)
sparlacchiatore (s. masch.)
sparlamento (s. masch.)
sparlare (v. intr.)
sparlato (part. pass.)
sparlatore (s. masch.)
sparlina (s. femm.)
sparlone (s. masch.)
sparlotto (s. masch.)
sparmannia (s. femm.)
Sparmannia (s. femm.)
sparmiare (v. trans e intr.)
sparmiato (part. pass.)
sparmio (s. masch.)
Sparnaciano (s. masch.)


---CACHE--- 4

I nostri siti
En français
In english
In Deutsch
En español
Em portugues
По русски
Στα ελληνικά
Ën piemontèis