curànza 
cu|ràn|za
pronuncia: /kuˈrantsa/
sostantivo femminile

obsoleto cura

  SINGOLARE PLURALE
MASCHILE
FEMMINILE curanza curanze
SINGOLARE
MASCHILE
FEMMINILE curanza

PLURALE
MASCHILE
FEMMINILE curanze

permalink


Sfoglia il dizionario

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

curadenti (s. masch.)
curandaio (s. masch.)
curando (avv.)
curante (part. pres.)
curante (s. masch. e femm.)
curanza (s. femm.)
curaorecchi (s. masch.)
curapipe (s. masch.)
curare (v. trans.)
curarsi (v. pron. trans.)
curarsi (v. pron. intr.)
curarico (agg.)
curarico (s. masch.)
curarina (s. femm.)
curarizzante (part. pres.)
curarizzare (v. trans.)
curarizzazione (s. femm.)
curaro (s. masch.)
curaro (agg.)
curaro (s. masch.)


4